Feeds:
Articole
Comentarii

Arhiva pentru februarie, 2009

„A trăi în poem”, fără sentimentul modern de a te situa în ţesătura textului pentru a dispărea odată cu sfârşitul lui, a exista deci sub pulberea aşternută pe papirus, echivalează pentru Cristian Simionescu cu aventura de a da gravitate eternei comedii, bufonadei perpetue în care se ascunde existenţa.

Citeşte articolul complet »

Romanul „Racul” de Alexandru Ivasiuc este, am crede pentru început, faţa inversă a unei utopii. Teroarea satisface nevoia de ordine tocmai impersonalizând istoria. „Moartea impersonală duce la viaţa impersonală a celorlalţi.”

Citeşte articolul complet »

Ceea ce impresionează de la bun început în proza lui Dumitru Radu Popescu este, pe lângă schelăria de bizarerii comportamentale sau numai ale spaţiului şi detaliului, căutarea adevărului. E vorba desigur de adevărul „poveştii”, întotdeauna existând fapte de elucidat. Fapte de altfel simple dar asupra cărora pluteşte incertitudinea În Vânătoarea regală, un personaj, Nicanor, spune [...]

Citeşte articolul complet »

Complexul Ofeliei, cartea lui Dumitru Radu Popescu apărută la Editura Viitorul Românesc, reuneşte eseuri şi articole de critică literară pe teme diverse, scrise într-un stil liber, la jumătatea drumului dintre proza de idei şi discursul critic propriu-zis. Această libertate, acest nonconformism (deşi termenul este uşor exagerat) conferă textului său un plus de interes. Întotdeauna critica [...]

Citeşte articolul complet »

O bună – şi valoroasă – parte a poeziei actuale ar putea fi definită tipologic prin reformularea, reconsiderarea în spirit modern a unor structuri mitice străvechi. Întoarcerea la marile mituri, folclorismul de substanţă, arhaitatea generică răstălmăcită sau numai „simulată”, figura mitologică folosită ca pretext pentru meditaţia filosofică – toate acestea formează un cadru larg, cu [...]

Citeşte articolul complet »

Volumele lui N. Gri­gore Mărăşanu aduc în creaţia contemporană poezia Dunării, cu acel ţinut spectaculos recreat în imaginaţie (Insula Mare a Brăi­lei) şi, desigur, cu efu­ziunile unui suflet evanescent, ale cărui risipiri în natură sunt tot atâtea identificări.

Citeşte articolul complet »

Citită şi recitită, poezia Lui leonid Dimov face din cititor un participant firesc, de care nimeni nu se mai îndoieşte, la orice aventură a spiritului. Călătoria (în sensul de peripeţie, aventură), motiv central al poeziei dimoviene, îmbracă în volumul „Veşnica reîntoarcere” (1982) o formă de umi­linţă, totul declinând într-o vagă meditaţie crepusculară.

Citeşte articolul complet »

Dacă ar fi să aleg un singur vers din poezia Gretei Tartler, ar fi acesta, care izbucneşte ca un acord prelung în liniştea unei catedrale, un vers fără îndoială memorabil: „Torţa din mâna mea dreaptă e chiar mâna mea dreaptă”.

Citeşte articolul complet »

Anii dintre sfârşitul războiului şi 1947 – 1948 impun, atâta cât condi­ţiile social-politice o permit, o dimensiune nouă poeziei române. După atmosfera sumbră, se simte în căr­ţile de atunci, multe spectaculoase, un aer de libertate – o libertate care înseamnă în primul rând existenţă trăită plenar, realitate văzută din alt unghi, limbaj elibe­rat de orice [...]

Citeşte articolul complet »

În poezia de astăzi, ipostaza balcanică, pornind de la Ion Barbu dar descoperind imaginar un fond bizantin, himeric şi metafizic, iniţiind într-un ceremonial în care materia se spiritualizează hieratic, este reprezentată în mod explicit de poeţi ca Leonid Dimov, Emil Brumaru, Dumitru M. Ion, Dan Mutaşcu, în forme, la fiecare, originale şi în grade diferite de substanţializare.

Citeşte articolul complet »

Posturi mai vechi »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.