Marin Preda şi fatalitatea relaţiei

Originalitatea gândirii lui Marin Preda trebuie căutată între „fatalitatea relaţiei”, pe de o parte, şi „imposibila întoarcere”, pe de alta. Sunt cele două noţiuni-cadru pentru convingerile omului, cele două „imagini” generale şi abstracte pentru literaturizarea acestor convingeri. O uriaşă metaforă apasă asupra întregii creaţii a lui Marin Preda, indicând şi în acest fel lipsa de însemnătate a formulelor în care proza sa ar fi, la rigoare, încadrabilă. Urmărind procesul de destrămare a colectivităţii ţărăneşti în preajma şi după al doilea război mondial, cu efecte la nivel social şi individual, Marin Preda alcătuieşte ipostaze guvernate de metafora unică a risipirii. Ea devine treptat temă a literaturii sale, şi încă una de primordială însemnătate. Aproape toate personajele importante ale ciclului moromeţian, ca şi cele din cărţile independente şi indiferent de localizarea romanului, se risipesc pe sine sau risipesc ceva: existenţă, istorie, imaginaţie, viaţă colectivă, iubire, armonie conjugală etc. Demonul risipirii tutelează spiritul artistic al lui Marin Preda.

Citeşte articolul complet »