Peisajul antropomorf

O vizibilă tentativă de a desfigura natura conform tiparelor chipului uman este, în artele plastice, peisajul antropomorf. Înţelesul acestor ciudate înfăţişări e numai în aparenţă mai explicit decât în literatură, poate datorită faptului că imaginea vizuală creată de un tablou e mai directă decât aceea sugerată de un text literar. Interpretările variază în funcţie de accentul pus pe una sau pe alta dintre laturile importante: fie o sugestie a reversibilităţii, una de tip filosofic, între om şi natură, concretizată într-o imagine de mare ambiguitate; fie o sugestie a ezoterismului neopitagoreic care continuă să acţioneze în artă până pe la 1660.

Citeşte articolul complet »

A fi într-o carte

Ştefan Agopian este în literatură un iluzionist. În proza sa, miraculosul provine din specularea unghiului de vedere.
O indiferenţă atentă, o pândă nepăsătoare între autor, instrumentele sale sintactice şi personaje, cu colţul ochiului ce priveşte mai mult înăuntru decît în afară, devin treptat substanţa atitudinii romaneşti a lui Ştefan Agopian. Tot ceea ce intră în alcătuirea unei cărţi reprezintă, în primul rând, înfăptuiri ale vizualului. A fi într-o carte presupune a te lăsa privit. Nu s-ar putea altfel, la un scriitor manierist, în sensul tipologic al termenului.

Citeşte articolul complet »