Tăcerile lui Bergman

Dacă ar trebui să spunem care dintre cele peste 40 de filme ale lui Bergman, majoritatea alb-negru, este capodopera creaţiei sale, ar fi fără îndoială imposibil. A şaptea pecete, Fragii sălbatici, Persona, Ora lupului, Oul de şarpe, Strigăte și șoapte, Sonată de toamnă? Filosofia lui Kierkegaard, elemente de realism poetic, înscrierea generică în neorealism sunt moduri de a defini primele filme ale lui Bergman, axate pe tema cuplului. Decepţia conjugală se combină cu interogaţii metafizice, cu meditaţii asupra vieţii şi morţii într-un stil care, treptat, se clasicizează.

Citeşte articolul complet »

Moartea lui Eschil

Conform unei legende, Eschil ar fi murit în împrejurări bizare, fiind lovit în cap de carapacea unei broaşte ţestoase. Simbolismul cosmic al broaştei ţestoase, considerată în Extremul Orient o imagine a universului, nu este foarte îndepărtat de accepţia pe care i-o dădeau vechii greci şi romani. Să fi dorit legenda să consfinţească prin moartea simbolică a lui Eschil figura unui iniţiat în tainele zeilor? Greu de ştiut. Totuşi, legenda poate avea un sâmbure de adevăr, această moarte fantastică, imposibil de crezut, fiind explicabilă printr-un „amănunt” ornitologic.

Citeşte articolul complet »

Tiţian – Din timpul ciumei

Deşi se cunosc destule detalii despre ultimele sale luni de viaţă, împrejurările morţii lui Tiţian nu sunt elucidate. Nu e clar dacă Tiziano Vecellio se îmbolnăvise de ciumă sau moartea s-a datorat vârstei înaintate. Bănuiala poate porni de la faptul că pentru a nu fi înmormântat la groapa comună, cum erau îngropaţi toţi morţii de ciumă, a fost necesară aprobarea Senatului veneţian pentru ca trupul artistului să fie coborât, conform dorinţei sale, într-o criptă lângă Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari.

Citeşte articolul complet »