În cumpăna adevărului, căderile, câte sunt în cele 40 000 de versuri însumate în piesele lui Corneille, pălesc în faţa izbânzilor, iar impuritatea concepţiei, cap de acuzare în epocă, rămâne astăzi simplă copilărie.
Posts Tagged ‘moliere’
Molière – fiziologia râsului
Postat în analiza piese moliere, doctor fara voie, ipocrizie, moliere, posteritate moliere, tartuffe, etichetat analiza piese moliere, armande bejart, avarul, burghezul gentilom, caractere comedie, clasicii dramaturgiei universale, clasicism, comedia franceză, comedie, comedie-balet, doctorul zburător traducere limba română, george dandin, harpagon, ilustratii de epoca la piese de moliere, ilustrul teatru, impromptu, ion lucian, ludovic al XIV-lea, lully, luvru, madeleine bejart, moliere, moliere si commedia dell arte, monsieur jourdain, paris, petit-bourbon, pretioasele ridicole, provincie, referințe critice moliere, scapin, sganarelle, tartuffe, trupa teatru secolul XVII, turcherie, versailles, vicleniile lui scapin, vito pandolfi în iunie 13, 2011 | Lasă un comentariu »
Opera lui Molière nu se circumscrie nici spaţiului, dar nici timpului. Ea nu aparţine numai vieţii unei epoci sau a unei societăţi, ci tuturor vârstelor vieţii. Opera lui Molière exprimă trecutul, prezentul şi, în măsura în care omul de mâine va fi moştenitorul omului de ieri şi de azi, viitorul. Aruncând o privire asupra ei, vom observa însă reflectându-se în această vastă oglindă figura Franţei.
De la jocul dragostei și al întâmplării la Marivaux
Postat în comedia in franta, insula sclavilor, istoria teatrului, marivaudage, marivaux, marivaux jocul dragostei și al întâmplării, sentimentalism, stil rococo, utopie modernă, etichetat ambiguitate, beaumarchaias, boileau, cabinetul filosofului, causeries du lundi, clasicii dramaturgiei universale, clasicism, colonia marivaux, comedia franceză, d alembert, dubla nestatornicie, falsele confidențe, femeia teatrul lui marivaux, giorgio strehler, insula sclavilor, joc, jocul dragostei și al întâmplării, marivaudage, marivaux, moliere, rococo, sainte-beuve, silvia baletti, spectatorul francez, triumful iubirii, vanitate, watteau, ziare marivaux în iunie 4, 2011 | Lasă un comentariu »
Nimeni până la Marivaux nu mai dăduse atâta importanţă, în teatru, iubirii, „romanul inimii”, cum o va defini Beaumarchais. Dar jocul dragostei este deopotrivă pentru scriitorul francez joc al întâmplării, al hazardului, pentru a cita titlul celei mai bune comedii a preţiosului dramaturg, jucată în premieră la 23 ianuarie 1730 de comedianţii italieni. Cazuistica revărsată pe scenă, blamată de unii, gustată de alţii, cu „rafinamentul dus până la şicană”, surâsul de salon contrastând cu bufoneria, ipostaza de precursor al feminismului l-au făcut pe Marivaux atât de agreabil spectatorului de pretutindeni, situându-l printre primii patru-cinci mari autori comici ai Franţei.
«Din teatrul lumii». Cinci personaje în interpretarea actorului Mircea Constantinescu
Postat în cornuburtii, nebunie, recital mircea constantinescu, teatrul odeon, etichetat alfred jarry, christopher marlowe, iorgu de la sadagura, mircea constantinescu, moliere, recital, ubu incornorat, virtuozitate în ianuarie 28, 2011 | 2 Comentarii »
Excelent actor de compoziţie, Mircea Constantinescu s-a remarcat în roluri diferite din punct vedere stilistic, dovedind o largă paletă de mijloace interpretative. În recitalul radiofonic „Din teatrul lumii”, Mircea Constantinescu, vechi şi statornic colaborator al Teatrului Naţional Radiofonic, reuşeşte performanţa rară de a da identitate expresivă, prin câteva fragmente, unor personaje complexe, din epoci şi arii stilistice complet diferite, care presupun schimbarea rapidă şi convingătoare a registrelor interpretative.
