Pe lângă înclinația sa pentru decorativism și pentru abundența de ornamente, stilul rococo și, în particular, cel al lui Fragonard implică o evidentă componentă senzorială. Tușa atât de fină a lui Fragonard, care continuă să fascineze, freamătă, o mișcare secretă a simțurilor atrage și deopotrivă intrigă în tablourile sale, unele dintre ele scandalizând în epocă, pentru că încălcau convenții și prejudecăți. Și când pictează subiecte tradiționale, Fragonard găsește un unghi personal de abordare. Scenele lui, cu mișcări studiate și o structură compozițională îndelung elaborată, depășesc surâzând constrângerile academismului, au o muzicalitate interioară fermecătoare, se adresează parcă asimilării senzoriale și ies astfel din tiparele exercițiului, oricât de virtuoz, pe o temă dată. Fragonard este pictorul sentimentelor volatile, al sugestiei pline de ambiguități, al materiei care, la rândul ei, pare a se evapora.
Posts Tagged ‘paris’
Fragonard – miraj rococo
Postat în ambiguitate, fragonard parfum, jean honore fragonard, materie, senzorial, stil rococo pictura, etichetat cupidon, decorativism, diana, diderot fragonard, dragostea în pictură, fetes galantes, fragonard zăvorul, jean honore fragonar, louis david, luvru, miraj olfactiv, model pictura, parfum fragonard grasse, paris, pictura franceză sec XVIII, portret fantezist, renoir, rococo, senzualitate, sinestezie, venus, versailles, watteau în august 22, 2011 | 4 Comentarii »
Molière – fiziologia râsului
Postat în analiza piese moliere, doctor fara voie, ipocrizie, moliere, posteritate moliere, tartuffe, etichetat analiza piese moliere, armande bejart, avarul, burghezul gentilom, caractere comedie, clasicii dramaturgiei universale, clasicism, comedia franceză, comedie, comedie-balet, doctorul zburător traducere limba română, george dandin, harpagon, ilustratii de epoca la piese de moliere, ilustrul teatru, impromptu, ion lucian, ludovic al XIV-lea, lully, luvru, madeleine bejart, moliere, moliere si commedia dell arte, monsieur jourdain, paris, petit-bourbon, pretioasele ridicole, provincie, referințe critice moliere, scapin, sganarelle, tartuffe, trupa teatru secolul XVII, turcherie, versailles, vicleniile lui scapin, vito pandolfi în iunie 13, 2011 | Lasă un comentariu »
Opera lui Molière nu se circumscrie nici spaţiului, dar nici timpului. Ea nu aparţine numai vieţii unei epoci sau a unei societăţi, ci tuturor vârstelor vieţii. Opera lui Molière exprimă trecutul, prezentul şi, în măsura în care omul de mâine va fi moştenitorul omului de ieri şi de azi, viitorul. Aruncând o privire asupra ei, vom observa însă reflectându-se în această vastă oglindă figura Franţei.
O premieră cu scandal
Postat în balet, igor stravinski, le sacre du printemps, modernism, premiera le sacre du printemps, théâtre des champs-élysées, etichetat 1913, igor stravinski, le sacre du printemps, nicholas roerich, paris, pierre monteux, scandal, vaslav nijinski în ianuarie 3, 2011 | 2 Comentarii »
Cauzele celui mai mare scandal din istoria muzicii, aşa cum definesc toţi comentatorii premiera baletului „Le Sacre du printemps” („Ritualul primăverii”, subintitulat „Tablouri ale Rusiei păgâne”) de Stravinski, rămân încă destul de confuze. Nimeni nu putuse bănui compromiterea spectacolului trupei lui Diaghilev din 29 mai 1913, la Théâtre des Champs-Élysées din Paris, în coregrafia lui Vaslav Nijinski, cu decoruri şi costume realizate de Nicolas Roerich. Repetiţiile se desfăşuraseră în linişte. Nimic nu prevestea explozia, nici măcar „reacţiile muzicienilor care asistaseră la repetiţiile orchestrei”, cum mărturiseşte compozitorul în „Expoziţii şi dezvoltări”. Balerinii trupei lucraseră fără pic de reţinere, nici un conflict nu fusese semnalat. Aşa încât reacţia violentă a publicului este inexplicabilă. Suntem în plin mister? În bună parte, da, pentru că nu e vorba de o cabală, ca în cazul notoriu al premierei operei „Bărbierul din Sevilla” de Rossini (1816), când căderea fusese minuţios instrumentată.
Édit Piaf – ça commence avec toi
Postat în artă, edith piaf, muzică, şansoneta, etichetat artă, boemă, edith piaf, paris, viaţă, şansonetişti în decembrie 19, 2010 | Lasă un comentariu »
Viaţă şi artă sunt, ca la nimeni altcineva, sinonime pentru Édith Piaf, cântăreaţa născută în 19 decembrie 1915, pe o pelerină, la lumina unui felinar de stradă din Paris.
Miraj parizian
Postat în franţa costin tuchilă miraj paris vodevil commedia dell'arte versailles stil orizont lully cherubini gluck meyerbeer carissimi grand-opera, etichetat antoine golea, carissimi, cherubini, commedia dell'arte, costin tuchilă, eugene scribe, franţa, gluck, grand-opera, lully, medeea, meyerbeer, miraj, orfeu, orizont, paris, pauline viardot, stil, versailles, vestala, vodevil în iulie 14, 2010 | Lasă un comentariu »
Pe lângă marea ei influenţă şi înrâurire exercitate în diverse perioade, cultura franceză a dovedit şi o substanţială putere de asimilare. Fenomenul este verificabil în teatru, literatură dar mai ales în muzică, unde exemplele ce se pot identifica în trei secole distincte ca orizont stilistic nu sunt consecinţe ale întâmplării.
