Feeds:
Articole
Comentarii

mari-actori-de-origine-romana-edoaurd-de-max

Primul actor de origine română Societar al Comediei Franceze este Édouard (Eduard) de Max. Considerat în epocă unul dintre cei mai mari actori, tipul ideal de tragedian liric, Édouard de Max primea înalta onoare la 1 ianuarie 1918, fiind, în ordine, din 1680, al 355-lea Societar al Comediei Franceze. După patru ani avea să-i urmeze Maria Ventura (13 iulie 1886–3 decembrie 1954, Paris), care făcuse o carieră fulminantă la Paris; în 1929, Jean Yonnel (21 iulie 1891, București–17 august 1968, Paris), pentru ca în 1932 lista actorilor români/de origine română care primeau înalta onoare să se încheie cu Élisabeth (Ely) Nizan (24 aprilie 1896, București–martie 1969, Paris).

edouard-de-max-la-tinerete

Édouard de Max la tinerețe

Eduard Alexandru Max era fiul faimosului medic ginecolog de origine evreiască, Emil Max, membru, din 1884, al „Junimii”. Mama sa, născută Romalo, era rudă cu Elena Cuza. Se născuse la 14 februarie 1869 la Iași. Urmează cursurile Conservatorului Național Superior de Artă Dramatică, la clasa lui Gustave Worms. Printre colegi: Aurélien Lugné-Poe și Marguerite Moreno, pe care îi va avea parteneri de scenă. Încă student la Conservator, amintește Ioan Massoff, apare pe scena Teatrului Național din București, în 24 septembrie 1888, recitând o poezie de Eminescu, O, rămâi…, La Nuit d’octobre de Alfred de Musset (Muza era Ana Popescu) şi interpretând un fragment din Ruy Blas de Victor Hugo. Va reveni la București, în plină glorie, într-un turneu alături de Maria Ventura, cu o trupă franceză (4–13 octombrie 1904, Teatrul Național).

Citește în continuare »

de COSTIN TUCHILĂ și PUȘA ROTH

centenar-caragiale-radio-romania

Centenar Caragiale la Radio România

Proiectul „Centenar Caragiale” s-a desfăşurat în cadrul Anului Caragiale, cu ocazia comemorării a 100 de ani de la moartea scriitorului (9 iunie 1912), în spiritul misiunii radioului public de promovare a valorilor culturii naţionale.

Pornind de la îndemnul lui Caragiale de a se adresa generaţiilor viitoare, pentru a consolida lucrarea înaintaşilor, s-a hotărât că Proiectul „Centenar Caragiale” se va derula în cadrul postului Radio 3Net „Florian Pittiș”. Alegerea acestui post al Societății Române de Radiodifuziune drept gazdă a proiectului s-a făcut ţinând cont de faptul că publicul său este unul preponderent tânăr, putând beneficia astfel şi de informaţii care să completeze educaţia şcolară şi să contribuie la consolidarea culturii generale, la familiarizarea tinerilor ascultători cu opera caragialiană în toată complexitatea ei, de la teatru, proză literară, poezie la proza jurnalistică, cu genurile şi speciile literare şi jurnalistice abordate de Caragiale. Nu în ultimul rând, la cunoaşterea esteticii caragialiene, desprinsă din reflecţiile autorului despre teatru, literatură, muzică, artă în general.

caragiale-scena-teatru

Acest proiect a constat în realizarea unui portal multimedia: biografie, activitate, opera literară (teatru, proză, publicistică, poezie, cu note și comentarii edificatoare și înregistrări audio din Fonoteca Radioului), opinii critice, corespondență, iconografie, informaţii despre evenimente din Anul Caragiale.

Vezi: Portalul „Centenar Caragiale”

Portalul a cuprins 10 filme documentare dedicate operei lui Caragiale la Radio România, ceea ce a constituit o premieră în istoria Radio România.

În această pagină puteți viziona toate cele 10 filme documentare în ordinea în care au fost ele realizate și postate pe Portalul „Centenar Caragiale”.

titlu comediile caragiale sica emisiune 1

sica alexandrescu comedii de caragiale d ale carnavalului 1951 premiera radiofonica documentar

Prima dintre cele patru emisiuni dedicate regizorului Sică Alexandrescu evocă montările sale pe scena Teatrului Național din București, în perioada 1948–1952 și prima versiune a radiofonică a comediei D’ale carnavalului, difuzată în premieră în 28 decembrie 1951.

Realizatori: Costin Tuchilă și Pușa Roth.

Regia de montaj: Robert Vasiliță. Grafică de Costin Tuchilă. Imaginea și montajul video: Adrian Jumugă.

Producție a Radio 3Net „Florian Pittiș”, iunie 2012.

©Radio 3Net, Radio România

 

caragiale editura casa radio

Vizitați site-ul Editurii Casa Radio

A doua dintre cele patru emisiuni dedicate regizorului Sică Alexandrescu reface contextul difuzării în premieră a comediei O noapte furtunoasă, în 20 ianuarie 1952. Capodoperă de artă interpretativă, O noapte furtunoasă în regia lui Sică Alexandrescu a fost montată mai întîi la teatrul radiofonic, înainte de a vedea luminile rampei. Regizorul și actorii pregăteau desigur spectacolul de la Teatrul Național din București, a cărui premieră a avut loc în 4 februarie 1952. În prima parte a spectacolului se juca O noapte furtunoasă, urmată de Conu Leonida față cu reacțiunea, și aceasta difuzată mai întâi la Radio, în 25 ianuarie 1952 și care va face obiectul celei de-a treia emisiuni din această serie.

Realizatori: Costin Tuchilă și Pușa Roth.

Regia de montaj: Robert Vasiliță. Grafică de Costin Tuchilă. Imaginea și montajul video: Adrian Jumugă.

Producție a Radio 3Net „Florian Pittiș”, iulie 2012.

©Radio 3Net, Radio România

În curs de postare celelalte filme.

Citește în continuare »

Hristos a înviat!

invierea domnului

cronica la vol tratat-despre-macaze-costin-tuchila-serban cionoff

Motto: „Fiecare are gusturile lui în muzica. N-are cum să asculte toata lumea numai Schopenhauer.” – Din comoara folclorului nostru super-cool(t)

Că este și „macaze” și este și „macazuri”, asta, hai, mai treacă-meargă. Dar să te apuci și să mai scrii un Tratat despre macaze*), cum a făcut-o Costin Tuchilă – carte frumos-provocatoare, despre care s-a vorbit/s-a scris încă prea puțin („prietenii știu de ce”) – așa ceva chiar că ne trimite la vorba personajului care a văzut pentru prima oară în viața lui o girafă: „Asta este ceva care nu există!”.

sa ne uitam in dex

De ce a făcut tocmai el, Costin Tuchilă, redutabil om de presă, critic de artă cu un gust sigur și bine strunit, așa ceva ne spune/scrie cu mâna lui, de bună voie și nesilit de nimeni: „Dar deranj e mereu în ultima vreme, și încă peste tot. Tot din punct de vedere al deranjurilor, macazurile pot fi liniștite: acesta nu este un tratat în care să le traducem secretele. Aici nu este vorba despre dispozitive și instalații. Aici nu încape nici nostalgia vremurilor trecute cu copilași drăguți lânga calea ferată, făcând cu mâna la tren. Iar tratatul nu e un tratat, s-ar crea confuzie, au mai fost asemenea cazuri.”

Acum mai venim de-acasă! Dar, dacă nu e tratat, atunci… acesta ce mai e? Foarte simplu, ne lămurește autorul, e ceva despre cum să mai vorbim discuții: „Mai ne râdem, mai privim, mai întrebăm, mai un macaz, mai o deraiere, mai o declarație.”

sa nu alunecam in metafizica

Dar, spre a nu mai lungi vorba, haideți să punem punctul pe… Y!: în Tratat despre macaze autorul ne vorbește despre… cum se vorbește, mai nou și mai nou, pe mondenește. Adică în lumea cu pretenții, cu fițe și cu ifose, dar nu doar în lumea cluburilor specializate, cât mai ales în aia „care dă bine pe sticlă”. Citește în continuare »

La mulți ani!

site costin tuchila

Vă mulțumesc pentru lectură, pentru încrederea acordată și pentru comentarii!

Paște fericit!

paste cu lumina costin tuchila

Multă sănătate, bucurii și împliniri!

Hristos a înviat!

 

La mulți ani!

urare costin tuchila punctul pe cuvant

Vă mulțumesc, dragi cititori, pentru atenția acordată acestui blog și vă doresc bucurii și împliniri!