Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘costin tuchilă nicolae grigore mărăşanu dunăre poezia dunării baladă’ Category

Atmosfera vechilor balade dunărene, peste care se suprapune percepţia dureroasei înstrăinări de natură, formează fondul tema­tic al poeziei lui N. Grigore Mărăşanu. Al cincilea volum al său, apărut la Editura Eminescu (1983), are chiar un titlu grăitor în acest sens – Distanţa din­tre mine şi un iepure: distanţa, metaforic vorbind, dintre civili­zaţie şi natură, dintre artificiu şi naturaleţe, dintre contrafacere şi simplitate. Cele trei cicluri ale cărţii, Far­mecul vieţii în co­mun, Dreptul la aer, Invocaţie în noaptea de Sânziene sau Vocea spe­ranţei, sugerează şi „conflictul” înscenat de această poezie, ce include în structura ei dacă nu o epică propriu-zisă, cel puţin un fior narativ. Hieratis­mul existenţei „în co­mun”, al vieţii natura­le se răsfrânge final­mente într-un plan social mai larg, de acut interes: această lume, deltă solară, unde viaţa şi rosturile ei mustesc, este ame­ninţată de „rugina ci­vilizaţiei” – poluarea. Este unul dintre peri­cole, ameninţarea vizând armonia naturii, faţă de care poetul are un adevărat cult. Una dintre figuri­le cele mai frecven­te, mai ales în ultima parte a cărţii, este melancolia apelor, a fluviului dezlănţuit, dar care „ruşinat şi slugarnic va reveni la matcă”. Acest „etern motiv de întoarceri” conţine şi nostalgia spaţiului primordial, revenirea la spiritul şi obiectele unei existen­ţe arhaice, plină de substanţă. Viaţa pes­carilor dunăreni este paradisul pierdut: imaginea pescarului bărbos, a cherhanalei şi a taifasului, a focu­lui stins în vatră, a peştelui în lumina subţire, a malului sterp („trei salcâmi ră­niţi / de rafala unei mitraliere / şi o tufă de scaieţi înfloriţi, / pe care fetele îi tund în seara de Drăgaică / şi-i înfig în stre­şini…”), a podului de gheaţă crăpând „în lungi brazde”, a pământului „asemenea jderului cu puşca în faţă” – toate converg însă şi spre o semnificaţie generală, pe care volumul cu titlu metaforic-ludic al lui N. Grigore Mărăşanu o valorifică. Nostal­gia forţelor originare ale fluviului reliefea­ză glasul învăluit de umbre al strămoşilor. Ideea de continuitate, gestul scormonitor al celui adânc împlântat în spaţiul himeric şi baladesc, spaţiu sfârşind în înalta Câmpie solară, se menţine permanent ca o ten­siune a acestei poezii.

n-g-marasanu-bun

Volumele lui N. Gri­gore Mărăşanu aduc în creaţia contemporană poezia Dunării, cu acel ţinut spectaculos recreat în imaginaţie (Insula Mare a Brăi­lei) şi, desigur, cu efu­ziunile unui suflet evanescent, ale cărui risipiri în natură sunt tot atâtea identificări. Mai dramatic, Distanţa… nu este decât apa­rent un volum inde­pendent de celelalte. Percepţia este acum mai „dură”, aceasta şi datorită răsfrângerii sociale mai accentua­te. Atmosfera baladescă asigură, ca şi în poezii mai vechi, doza de miraculos, efectele fiind remarcabile. Un frumos poem este, în acest sens, Vânătoare de cormorani, ale­gorie a orgoliului na­turii „îmblânzite” de fiinţa umană, dar, în acelaşi timp, şi al li­bertăţii ei absolute, de neînfrînt: „Iar noi, dedaţi unui râvnit măcel, / prindeam cu undiţi păsări mari din cer? // … / Ză­ceau gâscanii rupţi de cap pe punte / Cât pregăteam uneltele mă­runte, / în care-nfipţi îi rumeneam pe vatră. / Simţeam în mine foa­mea cum mă latră // Şi dam să satur o adâncă gură / cu hălci aromitoare de friptu­ră ! / Şi mă gândeam că pasărea flămândă nu în siaj, ci-n mine stă la pândă…”.

Volum unitar, Dis­tanţa dintre mine şi un iepure este dovada maturităţii literare a autorului.

Costin Tuchilă, „Scînteia”, nr. 12903, vineri 17 februarie 1984, p. 4

© costin tuchilă

carol_popp_de_szatmary_-_targul_dragaica

Carol Popp de Szathmáry, Târgul Drăgaica


Anunțuri

Read Full Post »