Posted in artă, aventuri, clasicii dramaturgiei universale, clasicism, comedia franceză, comedia in franta, comic, critica literara, critică de teatru, dramaturgie, dramaturgie universală, insula sclavilor, istoria teatrului universal, iubire, marivaudage, marivaux, marivaux jocul dragostei și al întâmplării, moliere, revoluţia franceză, teatru de marivaux, tagged joc teatral la marivaux, perucă și mască marivaux, sentimentalismul lui marivaux, teatrul lui marivaux comparat cu pictura lui wateeau, triumful iubirii de marivaux on iunie 29, 2013| 2 Comments »
Premieră
Clasicii dramaturgiei universale
Duminică, 30 iunie 2013, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați în premieră emisiunea Marivaux: iubiri galante din seria „Clasicii dramaturgiei universale”. Realizatori: Pușa Roth și Costin Tuchilă.
Posted in comedia in franta, insula sclavilor, istoria teatrului, marivaudage, marivaux, marivaux jocul dragostei și al întâmplării, sentimentalism, stil rococo, utopie modernă, tagged ambiguitate, beaumarchaias, boileau, cabinetul filosofului, causeries du lundi, clasicii dramaturgiei universale, clasicism, colonia marivaux, comedia franceză, d alembert, dubla nestatornicie, falsele confidențe, femeia teatrul lui marivaux, giorgio strehler, insula sclavilor, joc, jocul dragostei și al întâmplării, marivaudage, marivaux, moliere, rococo, sainte-beuve, silvia baletti, spectatorul francez, triumful iubirii, vanitate, watteau, ziare marivaux on iunie 4, 2011| Leave a Comment »
În timp ce clasicii secolului al XVII-lea preconizau imitarea anticilor pentru a atinge perfecţiunea, Marivaux nu recunoaştea „în nici un gen, în nici o naţiune, în nici un secol, nici maestru, nici model, nici erou.” El „prefera să stea umil, în ultima bancă, lângă micul grup al autorilor originali, decât să se afle, trufaş, în numerosul cârd al imitatorilor.” În jurnalul „Cabinetul filosofului” (1734), Marivaux susţine că visează „la o lume adevărată”, adică la un univers în care fiinţele comunică fără erori şi fără minciună. Întreaga sa operă este o interogaţie asupra posibilităţii de a atinge această transparenţă în viaţa socială, în care el descoperă false aparenţe, vanităţi şi ambiţii. În această lume în care se înfruntă adevărul şi minciuna, câmpul de bătaie este până la urmă limbajul. Marivaux utilizează toate şiretlicurile, subliniind ambiguităţile în mecanica precisă a pieselor sale, dar şi în analiza subtilă din romane…
Citește capitolul De la jocul dragostei și al întâmplării la Marivaux
Costin Tuchilă, Pușa Roth, Clasicii dramaturgiei universale, vol. I, București, Editura Academiei Române, 2010
© Editura Academiei Române
Punctul pe cuvant 