Posted in artă, aventuri, clasicii dramaturgiei universale, clasicism, comedia franceză, comedia in franta, comic, critica literara, critică de teatru, dramaturgie, dramaturgie universală, insula sclavilor, istoria teatrului universal, iubire, marivaudage, marivaux, marivaux jocul dragostei și al întâmplării, moliere, revoluţia franceză, teatru de marivaux, tagged joc teatral la marivaux, perucă și mască marivaux, sentimentalismul lui marivaux, teatrul lui marivaux comparat cu pictura lui wateeau, triumful iubirii de marivaux on iunie 29, 2013| 2 Comments »
Premieră
Clasicii dramaturgiei universale
Duminică, 30 iunie 2013, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați în premieră emisiunea Marivaux: iubiri galante din seria „Clasicii dramaturgiei universale”. Realizatori: Pușa Roth și Costin Tuchilă.
Posted in dramaturgie franceză corneille, iluzie teatrală, istoria teatrului universal, secolul XVII francez, spirit baroc, tagged academia franceză și cidul, acte cidul, caracterizare eroi cornelieni, câte versuri includ piesele lui corneille, cele trei unități teatru, cezar petrescu biografie corneille, chimene, cine este cidul, cinna de corneille inspirație istorie latină, circe și păunul, citate corneille, comentariu tragedii corneille, concluzie, convertite, duel secolul XVII, el cantar del mio cid, gabriel rispal statuie corneille paris, gestă, iluzia comică baroc vrajă elemente compoziționale, jean rousset studiu baroc, moliere, montaigne, paralela corneille racine, personaje caractere corneille, pierre corneille eroi și iluzii, polyeuct pierre corneille, portrete corneille, princesse de conde, querelle du cid, richelieu, rodogune corneille, rodrigo le cid, rouen orașe franța, sainte-beuve, seneca, starobinski despre corneille, structura drama corneille, surene pierre corneille, teatru hotel bourgogne on februarie 5, 2012| 2 Comments »
Multă vreme, începând chiar din a doua jumătate a veacului al XVII-lea, teatrul lui Corneille a fost privit în paralel cu cel al lui Racine. Critica părea a nu se putea desprinde de acest mod de gândire, asociindu-i mereu pe cei doi mari dramaturgi sub cupola, de altfel suficient de restrictivă, a clasicismului. Paralela se făcea cu ostentaţia dictată de norma clasică, regula strictă a celor trei unităţi, care ar fi de fapt patru dacă la unitatea de acţiune, de timp şi de loc se adaugă unitatea de ton, care impune refuzul amestecului genurilor. Această manieră de interpretare critică lăsa impresia că ar fi epuizat subiectul, inducând acea periculoasă transformare a observaţiilor şi concluziilor în adevăruri absolute, prefabricate analitice perpetuate ca un reflex. Citește mai departe
Sau click aici, citește capitolul Pierre Corneille – eroi și iluzii
Costin Tuchilă, Pușa Roth, Clasicii dramaturgiei universale, vol. I, București, Editura Academiei Române, 2010
© Editura Academiei Române
Citește capitolul Racine: rațiune și pasiune
Punctul pe cuvant 